Stațiunea Mamaia așa cum o cunoaștem noi, cu hotelurile ei înalte și albe pe orizontul albastru, a fost modernizată la începutul anilor ’60, pe vremea regimului comunist condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Pe atunci, planul de urbanism conținea ansambluri aerisite și bine conturate. De prin anii ’70 până astăzi, însă, spațiile fără imobile au fost umplute cu noi hoteluri, restaurante, discoteci și tot felul de dughene, rezultând o adevărată junglă urbanistică.
În anii ’60 imaginea noii stațiuni de pe litoralul Mării Negre era impresionantă. Atât în materialele de promovare turistică a României socialiste, cât și în statisticile vizitelor făcute de străini prin țară, Mamaia căpătase un loc de frunte. La construcția și promovarea acestei reprezentări romantic-idealiste au contribuit mass media și cântăreții (prin intermediul Festivalului Național de Muzică Ușoară, fondat în 1963).
Ne încântă auzul:
- Margareta Pâslaru – „Soarele e-drăgostit de Mamaia” (1963) (Copyright Electrecord / Margareta Pâslaru)
- Constantin Drăghici – „Luna la Mamaia” (1965) (Copyright Electrecord)
- Ilinca Cerbacev – „Mamaia au revoir” (1966) (Copyright Electrecord)
Susține „Istorie pe șleau” pe Patreon
pentru mai multe videoclipuri despre trecutul României