M-am născut ca un bastard la stejarul din Borzești,
Dintr-un alt bastard cu-obârșii și ambiții domnești.
Când aveam vreo unșpe ani eram (b)os domnesc,
Sub protecția lu’ tata și-a lui vodă unguresc.
Însă tata-a fost ucis de Petru – fratele său,
Iar eu și cu maică-mea am fugit peste Tarcău.
M-am întors cu-armată mare de munteni și moldoveni
Și-am făcut o-nscăunare să-i las paf pe suceveni.
Am luat Chilia de la unguri și-am impulsionat comerțul,
Și-am taxat negustorimea să îmi iasă mie șperțul,
Iar cu bani și cu pământuri am dat la cine m-ascultă,
Mai ales la rude, la popi și la vitejimea multă.
Sunt Ștefan al III-lea, moldoveanul pletos,
Am ajuns sus, chiar dac-am fost jos,
Sunt Ștefan al III-lea, moldovean generos,
Am bătut monedă și îi zice gros.
Sunt Ștefan al III-lea, moldovean bengos,
Am răzeșii cu mine așa că fii respectuos.
Sunt Ștefan al III-lea și nu-s mincinos
Că Moldova o duce spectaculos.
Cu armura și coroana m-am suit un-doi pe cal,
Și am susținut rebelii versus Mátyás în Ardeal.
Iară Mátyás a venit să-mi arate cine-i șeful,
Dar i-am dat de l-am julit, să îi piară tot cheful.
Am bătut și la tătari, am bătut și la munteni,
N-am mai plătit tribut Porții și-am făcut țărani-oșteni.
Ajunsesem atât de victorios în războaie,
Încât sultanul a zis „ghiauru’ ăsta are c&#%e!”
A trimis Mehmet armată să mă taie în bucăți,
Dar le-am dat omor la turci, să mă lase-n libertăți.
Pe urmă și polonii au vrut să mă răpună,
Însă-n codrii Bucovinei le-am băgat lancea în gură.
Sunt Ștefan cel Mare, sunt periculos,
Îți dau la os cu paloș tăios.
Sunt Ștefan cel Mare, voievod curajos,
Se sperie vecinii, atac nemilos.
Sunt Ștefan cel Mare, ești invidios…
Cine-i „atletul lui Christos”?
Sunt Ștefan cel Mare, voievod victorios,
Eu sunt „atletul lui Christos”!
Mahomed n-a renunțat și a venit personal
Ca să-mi dea la Valea Albă atacul final.
Apoi fi-su mi-a luat Cetatea Albă și Chilia
Ș-am revenit la tribut ca să îmi salvez domnia.
Am ctitorit mănăstiri și m-au făcut un mare sfânt,
Cu toate c-am trimis mai mulți creștini în mormânt.
În România modernă, o spun cu tărie,
Cât am stat eu la domnie aș fi stat în pușcărie…
(Cât am stat eu la domnie aș fi stat în pușcărie…)
Sunt Ștefan cel Mare, bărbat mustăcios,
Oi fi eu scund, dar am brațul vânjos.
Sunt Ștefan cel Mare, voievod drăgăstos,
Necinstesc domnițe apoi mă rog pios.
Sunt Ștefan cel Mare, cel dreptcredincios,
Dau sclavi la călugări și ei zic că-s virtuos.
Sunt Ștefan cel Mare, voievodul faimos,
N-am fost eu sfânt cât am fost de drăcos!
Susține „Istorie pe șleau” pe Patreon
pentru mai multe videoclipuri despre trecutul României