Acum 100 de ani, pe vremea asta, elitele din Basarabia au văzut în preajma revoluției ruse din februarie-martie oportunitatea organizării pentru obținerea drepturilor și libertăților naționale. Partidul Național Moldovenesc a fost una dintre locomotivele politice care au dus Basarabia către autonomie, independență și Marea Unire cu România. Între martie 1917 și martie 1918, drumul Basarabiei către unire a fost anevoios și încercat de o multitudine de forțe și interese care l-au făcut plin de suspans. Acesta a fost începutul.
În martie 1917, revoluţia populară din Rusia era în toi. Guvernul provizoriu de la Petrograd a desfiinţat discriminarea etnică, religioasă și socială în instituţiile publice şi a instaurat libertatea de asociere şi libertatea presei.
La marginea imperiului, în Chişinău, grupul din jurul redacţiei revistei “Cuvînt Moldovenesc” a hotărât înfiinţarea unui partid al moldovenilor din Basarabia. După două săptămâni de consultări şi cooptări, a fost înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc. Principalul susţinător financiar, moşierul filantrop Vasile Stroiescu, a devenit preşedintele de onoare. Preşedintele executiv al PNM a fost Paul Gore, nobil deputat, magistrat şi scriitor. Pantelimon Halippa, scriitor şi activist pentru drepturile moldovenilor, l-a secondat în calitate de secretar al partidului.
Programul Partidului Naţional Moldovenesc a fost dus la împlinire în anii 1917-1918 şi cuprindea:
- Autonomia politică în cadrul Imperiului Rus (organism legislativ propriu: Sfatul Ţării)
- Autonomia administrativă, bisericească şi culturală (funcţionari de origine basarabeană, folosirea limbii române şi a grafiei latine)
- Reforma agrară
- Drepturi şi libertăţi democratice, fără discriminare etnică
Partidul Național Moldovenesc a militat pentru autonomia Basarabiei, apoi pentru independență și pe urmă pentru unirea cu România.
Susține „Istorie pe șleau” pe Patreon
pentru mai multe videoclipuri despre trecutul României