[VIDEO] Marea Unire pe șleau – Ep. 11. Războiul dintre România și Ungaria sovietică (1919)

În acest episod aflăm de ce a pornit România la luptă împotriva Ungariei și pe unde s-au fotografiat generalii români la Budapesta.

La începutul anului 1919, Transilvania se afla sub controlul Consiliului Dirigent și guvernului de la București, dar românii de la vest de Apuseni erau încă în teritoriul controlat de maghiari. În urma declarației de unire de la Alba Iulia, Károlyi nu mai era îngăduitor cu românii și lăsa autoritățile și trupele maghiare să persecute populația română din Crișana, în special în comitatele Arad și Bihor.

La Conferința de Pace de la Paris, delegația condusă de Ionel Brătianu a protestat în privința asasinatelor și masacrelor din teritoriul revendicat și i-a determinat pe Aliați să ceară Ungariei să-și retragă trupele până dincolo de Szeged și Debrecen. Între armata română și cea ungară urma să fie stabilită o zonă neutră controlată de trupe franceze. Francezii doreau ca în Ungaria să fie pace, pentru a putea concentra forțele în campania din Rusia, împotriva bolșevicilor. Dar ungurii și românii erau mânați de alte interese.

La Budapesta, Károlyi a refuzat dictatul Aliaților și și-a dat demisia. Cel care i-a urmat la putere a fost Béla Kun, liderul revoluției bolșevice din Ungaria. El și tovarășii săi comuniști au instaurat Republica Sovietică Ungară și au mobilizat armata pentru a răspândi revoluția socialistă și pentru a recupera teritoriile pierdute. Nici de data asta nu au încetat persecuțiile și nu a fost acceptată cererea Aliaților, așa că în jurul Ungariei s-a format o blocadă militară compusă din trupe cehoslovace, române, sârbe și franceze.

La București, autoritățile nu erau îngrijorate numai de soarta românilor din Crișana. Bela Kun se tot lăuda cu ajutorul Rusiei și exista temerea că cele două armate roșii – cea rusă și cea ungară – ar putea să își unească forțele și să atace România simultan, din două părți. Așa că militarii au decis să acționeze rapid fără să mai aștepte coordonarea cu Aliații, ca să împingă ungurii peste Tisa cât încă era o situație favorabilă.

Pe 16 aprilie, diviziile românești au trecut linia Apusenilor și în două săptămâni au reușit să ocupe întreaga Crișana. Când au ajuns pe linia Tisei, Béla Kun s-a arătat dispus să negocieze pacea, dar românii au refuzat și nici nu recunoșteau regimul sovietic de la Budapesta. De la Paris, Aliații au cerut guvernului român să oprească înaintarea și insistau ca trupele române să se retragă pe linia de demarcație Arad – Oradea – Satu Mare și să lase zona neutră liberă. Deodată părea că românii erau cei care creau probleme în regiune…

Doar că Ungaria sovietică s-a arătat mai agresivă decât România și a atacat Cehoslovacia, apoi, pe 20 iulie, a forțat Tisa pe la Szolnok. Trupele române au atenuat șocul, au învăluit atacul și l-au respins cu succes. Apoi au trecut la o contraofensivă care s-a încheiat taman cu ocuparea Budapestei. Pe 4 august, soldații români mărșăluiau mândri prin capitala Ungariei, iar comandanții se instalau în cel mai bun hotel, cu vedere la Dunăre și cu băi termale la parter.

Între timp Béla Kun a fugit, Republica Sovietică a căzut, iar noul guvern a fost nevoit să încheie un armistițiu extrem de dur cu România. Ungaria trebuia să predea ca reparații de război 35.000 de vagoane de cereale și nutreț, jumătate din trenuri, o treime din efectivul de vite, o treime din utilajul agricol și o grămadă de material de război. Dar Marile Puteri Aliate nu au fost de acord cu acțiunea unilaterală a României și au hotărât să o sancționeze, scăzându-i din alte reparații de război ce i se cuveneau.

Războiul a cauzat pierderi serioase – militare și civile – în ambele tabere, iar victoria României nu a reușit să aducă teritorii în plus față de ceea ce fusese deja stabilit în comisiile speciale de la Paris. Dar a reușit să protejeze provinciile deja obținute și să elimine un regim care reprezenta o amenințare permanentă atât la adresa românilor din fosta Ungarie, cât și față de proiectul României Mari.

Citește și articolul de pe Scena9, despre violența extremă care domina în zilele Marii Uniri. 

Susține „Istorie pe șleau” pe Patreon
pentru mai multe videoclipuri despre trecutul României