Salutare!…Suntem la începutul seriei Marea Unire pe șleau, în care vom afla pas cu pas cum a devenit România…Mare!
În acest episod vom afla cât de importantă a fost Revoluția din Rusia pentru autonomia și independența Basarabiei, aruncând cu satisfacție o privire la dezmembrarea Imperiului Rus.
Acesta era Imperiul Rus în 1917… un conglomerat de popoare dominate de ruși sub dinastia Romanovilor. Ultimul țar, Nicolae al II-lea, băiat cu ochi albaștri, își asigurase deja un loc în galeria cruzilor dictatori ai Rusiei și în ultimii trei ani își târâse țara prin războiul devastator cu Puterile Centrale.
Acesta este un grup de cetățeni nemulțumiți de sărăcia și represiunea întreținute de monarhia autoritară. Împreună cu parlamentarii progresiști, ei au declanșat revoluția din februarie, care a culminat cu abdicarea țarului și instaurarea unei puteri duale formate din Guvernul Provizoriu și Sovietul Soldaților, Marinarilor și Muncitorilor din Petrograd.
Aceasta este Basarabia…o provincie ruptă din Moldova și anexată de Imperiul Rus în 1812. Deși provincia a fost supusă politicilor de rusificare și colonizare, moldovenii erau încă etnia majoritară. Valul libertăților proclamate de puterea revoluționară a ajuns și la marginea imperiului, trezindu-i pe basarabeni din ceea ce s-ar putea numi „centenarul resemnării”.
Să vedem la ce au condus noile libertăți revoluționare:
- Libertatea de asociere a permis formarea partidelor politice și uniunilor profesionale.
- Libertatea cuvântului și a presei a însemnat că aceste formațiuni au putut să-și facă dorințele auzite.
- Acordarea de drepturi civile militarilor a însemnat că soldații se puteau implica în politică.
- Egalitatea în drepturi indiferent de religie, naționalitate și origine socială, împreună cu introducerea votului universal, au dat putere politică unor segmente numeroase ale populației care înainte erau discriminate, cum ar fi moldovenii sau țăranii.
În cursul primăverii, profesorii, preoții, partidele, țăranii și soldații s-au adunat, s-au organizat și au cerut același lucru: autonomia Basarabiei în cadrul Imperiului Rus și acordarea de drepturi naționale.
Curentul autonomist se răspândise în toate provinciile în care rușii erau minoritari, iar basarabenii – mai prudenți – erau foarte atenți la ce se întâmpla în Ucraina. În aprilie, ucrainenii au stabilit că vor parlamentul lor regional, numit Rada Centrală. În iunie, Rada Centrală a proclamat autonomia Ucrainei, iar în ianuarie, Republica Populară Ucraineană a fost recunoscută ca stat independent de către Puterile Centrale.
În mod similar au procedat și basarabenii, și în plus mai aveau două motive să se organizeze cât mai repede:
- Prin autonomia și independența Ucrainei, Basarabia rămânea izolată de restul Rusiei – o bună oportunitate să îndrăznească proclamarea autonomiei. Pe de altă parte, atâta timp cât nu își afirma dorința de a avea propriul destin, Basarabia risca chiar să fie înghițită de Ucraina.
- Al doilea motiv era că puterea bolșevică, instalată la Petrograd în octombrie, dorea să confiște revoluția democratică și națională din Basarabia.
Să facem o mică paranteză… În 1917 au avut loc două revoluții ruse, foarte diferite una de cealaltă. Revoluția din februarie a avut un caracter liberal și social-democrat și s-a opus regimului autocrat condus de țar, dar a întârziat să ofere pace și dreptate socială. Revoluția din octombrie a fost o lovitură de stat a bolșevicilor conduși de Lenin. Ei au instaurat un regim comunist, anti-burghez și anti-liberal, și au căștigat susținerea populară prin decretul asupra păcii și decretul asupra pământului.
Majoritatea celor din Basarabia aderaseră la principiile primei revoluții. Când bolșevicii au preluat puterea, basarabenii au avut toate motivele să nu mai asculte de un guvern ilegitim și dictatorial, revenind astfel periferiei rolul de a continua revoluția democratică și națională.
La 21 noiembrie, basarabenii aveau propria adunare legislativă, denumită Sfatul Țării. În data de 2 decembrie, Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească, ce ar fi continuat să facă parte dintr-o Rusie reorganizată pe baze federative. Următorul pas a fost proclamarea independenței, la 24 ianuarie 1918, în circumstanțe despre care vom mai vorbi și în episodul următor.
Atât guvernul provizoriu, cât și guvernul bolșevic care i-a urmat, cu toate că au folosit discursul autodeterminării pentru a câștiga susținere politică, au încercat – fără succes, ce-i drept – să controleze și să limiteze mișcarea autonomistă din provinciile fostului Imperiu Rus. Până în iarnă, basarabenii au fost oricum mai prudenți și au dat în mod repetat asigurări autorităților de la Petrograd că nu doresc să se separe de Rusia. Un rol important în diminuarea tendințelor separatiste l-au avut politicienii care aveau legături directe cu guvernul provizoriu – Ion Inculeț și Vladimir Cristi.
După cum am văzut, autonomia și independența Basarabiei au fost proclamate de Sfatul Țării, care s-a dorit a fi instituția supremă a provinciei, până la convocarea unei adunări constituante alese prin vot direct și universal. Date fiind condițiile vitrege din vremea revoluției și a războiului, care făceau ca organizarea unor alegeri să fie problematică, s-a hotărât o formulă de reprezentare populară pe baze naționale și corporative. Ce însemna asta? Fiecare organizație națională sau profesională alegea un număr prestabilit de delegați, ajungându-se la un total de 150, dintre care 70% erau musai moldoveni și 30% erau reprezentanți ai celorlalte naționalități, conform estimărilor demografice. În felul acesta, fiecărui grup național și social i se acorda dreptul de a-și prezenta revendicările la tribuna Sfatului Țării. Chiar dacă nu a fost ales prin vot direct, Sfatul Țării a fost creat în spiritul democrației reprezentative, așa cum era ea înțeleasă acum 100 de ani. Faptul că această adunare includea și țărani, militari, muncitori, socialiști și femei constituia un gest de-a dreptul revoluționar.
De la început revoluția a fost înțeleasă diferit de diversele centre de putere, ceea ce a dat naștere la multe confuzii și neînțelegeri. În timp ce guvernul provizoriu promova o revoluție democratică și pro-constituțională, Sovietele erau pentru adâncirea revoluției sociale. La periferie, în Basarabia, prioritatea revoluției era disputată între naționaliști, socialiști și democrați. În cele din urmă, basarabenii din Sfatul Țării au ajuns la un consens în privința caracterului revoluției și s-au ales cu câte ceva din fiecare: și eliberare națională, și dreptate socială, și democrație cât de cât reprezentativă. În timp ce Rusia începea să fie cuprinsă de un război civil, proiectul de țară al tinerei Republici Democratice Moldovenești a devenit unul dintre cele mai progresiste din întreaga lume.
Citește și articolul de pe Scena9, despre avantajele pe care le-a oferit Revoluția Rusă Basarabiei autonome
Susține „Istorie pe șleau” pe Patreon
pentru mai multe videoclipuri despre trecutul României