Acum 600 de ani, a sosit în cetatea de scaun a Moldovei o prințesă din Marele Ducat al Lituaniei. Scopul vizitei nu era străin pentru nimeni, la câtă agitație și emoție era la curtea domnească. În câteva zile, ea a devenit însăși doamna Moldovei, căsătorindu-se cu voievodul Alexandru, zis și „cel Bun”.
Numele ei de botez era Ana, dar își prefera vechiul nume lituanian – Rimgaila – care și însemna ceva: „cea puternică și stăpână de sine”. Moldovenii i-au zis Ringala și așa a și rămas în istorie. La cei 50 de ani ai ei, puterea i se trăgea și dintr-o lungă viață trăită în cercurile politice și bisericești.
La 23 de ani s-a căsătorit cu ducele Henric de Mazovia, care era un episcop catolic pregătit să renunțe la preoție pentru o prințesă care nu era creștină decât de vreo 6 ani. După cum se știe, lituanienii erau păgâni și au fost victimele unor cruciade, la capătul cărora s-au convertit la creștinismul catolic. Ringala s-a botezat de-abia la 17 ani (1386), o dată cu întreaga ei familie.
La nici un an de la căsătorie, fostul episcop a murit în condiții suspecte, iar unele guri rele au lansat zvonul că l-ar fi otrăvit chiar Ringala. Dar ea s-a pus sub protecția fratelui său Vytautas, care între timp devenise conducătorul Lituaniei.
La începutul secolului 15, Lituania era în plin avânt politic. Infuzia de catolicism a însemnat bani, relații și recunoaștere internațională. Regatul Poloniei, în subordinea căruia se pusese, era condus chiar de un lituanian, iar nobilii lituanieni ajunseseră să se bucure de drepturi egale cu ale nobililor poloni. Mai mult, au obținut chiar libertatea de a-și alege conducătorul, dar cu condiția să se consulte cu polonii.
Regele Poloniei, lituanianul Jogaila, s-a convertit la catolicism o dată cu urcarea pe tron și a luat numele Vladislav al II-lea Jagiello. Înainte fusese marele duce al Lituaniei, dar a renunțat la titlu în favoarea bătăiosului Vytautas, care era chiar vărul său primar.
Așa că timp de peste 20 de ani, Ringala a fost sora marelui duce al Lituaniei și vara primară a regelui Poloniei. Iar în tot acest timp domnitorul Moldovei era într-o relație de vasalitate cu regele Poloniei. Deci apropierea politică i-a adus și mai aproape pe Ringala și Alexandru cel Bun.
Nu e niciun dubiu că mariajul trebuia să întărească alianța dintre Lituania, Polonia și Moldova. Cei doi însurăței, amândoi văduvi și trecuți de vârsta la care să se mai gândească la moștenitori, aveau interese de altă natură. Pentru Ringala, Vytautas și Jogaila, important era ca Alexandru cel Bun să rămână în sfera de influență a Poloniei și Lituaniei și să nu ajungă în serviciul Ungariei, Hoardei de Aur sau, mai nou, al Imperiului Otoman. Pentru Alexandru cel Bun era important ca protecția polonă să îl scutească de o invazie otomană și să îi dea un avantaj în conflictul cu muntenii pe controlul gurilor Dunării.
Dar pentru Ringala mai era o miză. După convertire, lituanienii se arătau mai catolici decât Papa și au ajuns oamenii de bază ai influenței Romei în Europa de Est. În Moldova, meciul încă se juca între ortodocși și catolici. În timp ce majoritatea supușilor erau ortodocși – ce-i drept, mai mult superstițioși decât religioși ca la carte –, la curtea domnească era o puternică prezență catolică.
Deja trecuseră patru generații în care domnitorii se căsătoreau cu prințese catolice și fuseseră crescuți de mame catolice. Dinastia Mușatinilor, din care cel mai de seamă a fost Ștefan cel Mare, o avea la origine pe catolica Margareta „Mușata” – adică „cea frumoasă”. Iar al doilea voievod al Moldovei, Lațcu, fusese chiar el catolic. Așa că Alexandru cel Bun avea o grămadă de rude catolice – inclusiv mama sa – și nu era la prima căsătorie cu o prințesă „papistașă”. Prima lui soție a fost o unguroaică, Margareta de Lasonc, care a și ctitorit o biserică catolică la Baia.
Ringala s-a apucat și ea să patroneze edificii catolice, printre care o biserică la Siret. Târgul acesta fusese prima capitală a Moldovei și a devenit un nod comercial pe drumul dintre Suceava și orașele poloneze de la nord. Soseau și călugări dominicani și franciscani, iar regele Poloniei a aranjat ca episcopul catolic din Moldova să fie un polonez.
Numai că Alexandru cel Bun avea alte afinități. Că era din pragmatism politic sau din convingere, el a mizat pe ortodoxie. Condițiile erau oricum favorabile: atât moldovenii, cât și rutenii din jur, până la Kiev, urmau tradiția ortodoxă, iar tatăl său deja îl făcuse pe unul dintre frați episcop ortodox al Moldovei. Apoi, cu vreo 15 ani înaintea căsătoriei cu Ringala, Alexandru a și obținut recunoașterea mitropoliei ortodoxe a Moldovei de către Patriarhia de la Constantinopol și a început să împartă sate și moșii pe la călugării ortodocși.
Prozelitismul catolic al Ringalei s-a lovit așadar de îndărătnicia pravoslavnică a lui Alexandru. Dezamăgirea ei se vedea și din scrisoarea adresată Papei, în care i se plângea că nu mai suportă să stea alături de unul care „se ține de ritul grecilor și gentililor” – adică al „supușilor” sau „păgânilor”. În consecință, i-a cerut Papei binecuvântarea pentru desfacerea căsătoriei. Și ca să aibă câștig de cauză, a menționat și că ea și Alexandru sunt rude de gradul 3. Într-adevăr, Ringala era vară primară cu bunicul matern al lui Alexandru.
Un divorț la un asemenea nivel putea să declanșeze un scandal diplomatic, dacă nu chiar un război. Dacă nu se proceda cu tact, vărul și fratele Ringalei de-abia așteptau să invadeze Moldova și să o facă provincie poloneză. Și asta tocmai când otomanii începuseră să atace Moldova dinspre sud.
Alexandru a decis așadar să o consoleze pe Ringala cu un cadou impresionant. I-a strâns pe boierii țării și împreună i-au dăruit toate veniturile orașului Siret și ale Volhovățului, și o rentă anuală de 600 de ducați de aur, plătibilă în două rate. Adică aproape o treime din cât vor plăti moldovenii turcilor, 30 de ani mai târziu.
Iar dacă nu s-ar fi ținut de plată, Alexandru promitea o sumă dublă. Iar dacă nici acești bani nu ar fi fost plătiți, atunci regele Poloniei era liber să ia și pielea de pe moldoveni.
Gestul lui Alexandru a avut efectul dorit. Iar Ringala a și murit după doi ani de la divorț, scutindu-i pe moldoveni de poverile rentei. Moldova, Polonia și Lituania s-au întors la business as usual: Alexandru s-a bucurat de pace la nord și și-a căsătorit urmașul la tron cu o rudă apropiată a regelui Poloniei.
Susține „Istorie pe șleau” pe Patreon
pentru mai multe videoclipuri despre trecutul României