Acum mai bine de 800 de ani, și-a făcut apariția în Transilvania o lume pestriță sosită din vestul Europei, care aducea cu ea minunile tehnologiei Evului Mediu avansat în ținuturile unui nou început. Această lume a căpătat numele și renumele de „sași transilvăneni”.
Pe la anul 1100, regatul Ungariei era tânăr, dar puternic. În nord, est și sud-est, limitele sale s-au stabilit pe linia munților Carpați. Una dintre provincii, Transilvania, fusese cucerită de la triburile româno-slave și devenise o zonă de graniță străpunsă de raidurile bulgarilor, pecenegilor, cumanilor și altor triburi migratoare puse pe jaf.
Ținuturile de margine aparțineau regelui și erau slab populate și nelucrate. Chemarea unor coloniști pricepuți ar fi creat trei avantaje:
- Militar (întărirea granițelor regatului)
- Economic (prosperarea provinciei și impozitarea noilor locuitori)
- Politic (asigurarea unui sprijin în conflictele cu nobilimea rebelă și controlul populațiilor autohtone)
Mai întâi au fost așezați secuii, războinici renumiți din est (1100-1150)…
O parte din armatele primelor două cruciade din Orientul Apropiat (1095–1099, 1147–1149), sosind din Flandra, Lorena și Imperiul German, a trecut prin regatul Ungariei. Unii au abandonat participarea la cruciadă și s-au stabilit în regatul Ungariei.
Pe urmă, la inițiativa regelui Géza al II-lea (1141–1162), au fost invitați în masă coloniști din zonele cele mai dezvoltate din punct de vedere economic și tehnologic: Flandra, Brabant, Luxemburg, Lotharingia, Renania, Franconia, Turingia, Bavaria și Saxonia. Majoritatea vorbeau graiuri germane vechi, dar mai erau și vorbitori de franceză veche și de flamandă. Din această lume pestriță din punct de vedere lingvistic, dar provenind din aceeași civilizație medievală (occidentală) avansată, s-a născut un nou neam: sașii.
Câștigul nu era numai de partea regelui ungar. Viitorilor imigranți li se făcuseră niște oferte de nerefuzat.
- Coloniștii primeau pământuri suficiente, pe gratis, și tot felul de scutiri (de impozite)
- Obțineau o autonomie și drepturi mai largi decât cele pe care le-ar fi primit în regiunile slavilor de apus (ex. alegerea preotului, adesea și a judecătorului, exercitarea „dreptului german”)
- Scăpau de crizele care însoțeau dezvoltarea Europei Occidentale: lipsa pământurilor pentru o populație în creștere, răscoale țărănești și conflicte între orașe și nobili sau episcopi, sărăcirea micii nobilimi în urma creșterii comerțului
- Și, în general, obțineau promisiunea unui nou început și a unei vieți mai bune într-o altă lume.
Colonizarea – în special de către germani (Ostsiedlung = „stabilirea în est”) – nu era un fenomen local, ci se desfășura la o scară mult mai mare, în centrul și estul Europei, care erau părți locuite de slavi.
Colonizarea în masă a sașilor a fost continuată de succesorii regelui Géza al II-lea, întinzându-se astfel pe circa 150 de ani. Zonele de stabilire ale sașilor au fost sudul și nordul Transilvaniei, în vecinătatea românilor și secuilor, și comitatul Szepes/Zips, în vecinătatea slovacilor.
În Transilvania, colonizarea a avut loc în mai multe faze, cu fiecare făcându-și apariția noi sate și orașe.
- Alba, pe Mureș (Cricău, Ighiu, Romos)
- Sibiu
- Țara Bârsei & Bistrița & Rodna & Satu Mare
- Țara Oltului, pe Olt
- 1241 invazia mongolă
- Regele Bela IV (1235-1270) cheamă noi grupuri de coloniști germani (refacerea economică și demografică a țării)
- Două Scaune (Mediaș [1267] și Șeica) în a doua jumătate a sec. XIII (ocupă vechi comitate, localitățile sunt aservite, nu sunt pe domeniul regal; Carol Robert le dă privilegii ca la Sibiu – dreptul sibian în 1315, 1318)
- Colonizări în satele conduse de greavi (ex. în podișul Secașelor – Câlnic; Tălmaciu, Petrești, Ocna Sibiului, Mediaș, Ațel – localități risipite pe teritoriul comitatelor)
- Sighișoara [1280] și Târnave (pe la 1300), pe pământ nobiliar (circa 40 de sate)
De acolo, noi colonizări în afara arcului carpatic…La Câmpulung, Târgoviște, Curtea de Argeș au venit și sași și alți catolici (ex. greavul/comes Laurentius de Longocampo). De asemenea, au fost stabilite mici colonii în cadrul târgurilor din Moldova (Baia, Siret, Trotuș, Suceava, Neamț)
Sursa principală și recomandarea mea pentru aprofundarea subiectului este lucrarea istoricului sas Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, ediția a doua în traducere din limba germană, București, Editura Kriterion, 1992.
Susține „Istorie pe șleau” pe Patreon
pentru mai multe videoclipuri despre trecutul României