În anul 1939, istoricul Nicolae Iorga era unul din stâlpii de susținere ai dictaturii fascistoide și antisemite a regelui Carol al II-lea. Într-o conferință cu titlul „Ce durează?”, ținută la Brașov, a tunat și a fulgerat împotriva artei moderne. L-a luat în vizor și pe sculptorul Constantin Brâncuși. Iată ce a zis Iorga:
„Sunt acum în mare considerație și în Europa, dar mai ales în America, operele unui român, d. Brâncuș, fiu de țăran de la noi, în care s-ar crede că se păstrează admirabilele tradiții artistice ale rasei: ce sens pot să aibă „simbolele” lui ? (…)
Se crede că în opera d-lui Brâncuș este o tendință. S-ar zice: „ce sunt toate capetele acestea de oameni, care variază de la un individ la altul? Nu există decât un singur chip omenesc. De ce ochii să fie într-un fel la unul și altfel la altul, de ce linia nasului să poată varia? E neadmisibil; arta e o simplificare”.
Și atunci d. Brâncuș a ajuns să realizeze o figură umană care este a tuturora și a nimănui. Într-un rând, la București, i-a cerut o văduvă mai mult sau mai puțin neconsolată să facă la cimitir un monument soțului ei și a ieșit un ou în care erau două linii: una pentru sprâncene și pentru ochi, și alta pentru nas, la mijloc.
Ultimul „simbol” al d-sale este pasărea măiastră, care nu e decât o linie rotundă care se subțiază și se termină cu un gât ca de sticlă. Sunt oameni de la noi care se duc la Paris să vadă pasărea măiastră a d-lui Brâncuș.
Artistul a mers în America, ducând mai multe obiecte ale sale, și americanii au oprit la vamă produsele estetice ale românului nostru, voind să-l supună la taxa pentru bucăți de fier vechi. D. Brâncuș a protestat însă, s-a făcut o comisiune de artiști din America, și comisiunea a spus că într-adevăr este cea mai înaltă artă la care a putut ajunge simplificarea timpurilor noastre. (…)
Ce rămâne, și aici? Toate acestea se duc, toată moda aceasta dispare. Hitler, în Germania sa, a scos în vânzare cele mai ilustre tablouri din această școală [modernistă – nota V.P.], pe care nu le suferă în Muzeele Statului. Vă asigur că va veni o vreme când se va face pânză curată din ele toate și femei gospodine cu peria vor șterge toată această batjocură!”
Dacă dorești mai multe istorii necunoscute, susține „Istorie pe șleau” cu o donație pe butonul de mai sus.