România era mai egalitară la începutul secolului decât 20 de ani mai târziu. Nivelul ei de inegalitate, exprimat în coeficientul Gini al veniturilor gospodăriilor (equivalised disposable income), era în anul 2000 egal cu al Olandei, Italiei și Uniunii Europene în intervalul 1995-2006 (media). Eram, cum s-ar spune, o țară normală din punctul de vedere al inegalității.
Creșterea economică din primul deceniu, laolaltă cu măsurile de restructurare în orizontul aderării la Uniunea Europeană, au făcut din România una dintre cele mai inegale societăți din UE. În anul aderării (2007) era fruntașă la inegalitate economică, apoi în următorii ani a rămas în cea mai inegală treime, alături de țări balcanice (Bulgaria, Croația), țări baltice (Lituania, Letonia, Estonia), țări sudice (Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Cipru) și Marea Britanie.
Sursa datelor: Eurostat.
S-a întâmplat în mulți ani ca inegalitatea din România să fie la același nivel cu al inegalității din Spania, Portugalia și Grecia. Însă una e inegalitatea în sărăcie (ca în România), iar alta e inegalitatea în condiții de prosperitate relativă.
Economia României a fost extrem de mică în comparație cu a altor țări cu nivel asemănător de inegalitate. Până și Grecia lovită de criză a avut o prosperitate nominală (PIB pe locuitor) de două ori mai mare decât a României.
Sursa datelor: Banca Mondială.
Iar dacă ne uităm la un indicator calitativ, Human Development Index, observăm aceeași poziționare a României: în urma țărilor sud-europene la fel de inegalitare.
Sursa datelor: United Nations Development Programme (UNDP).
Cu alte cuvinte, România are o inegalitate agravată de subdezvoltarea economică și de nivelul de trai scăzut. Dacă la începutul secolului românii erau „mai egali” în sărăcie, următoarele două decenii s-au caracterizat prin avansul noii clase de bogați concomitent cu o creștere modestă a veniturilor majorității sărace.
Dacă dorești mai multe istorii necunoscute, susține „Istorie pe șleau” cu o donație pe butonul de mai sus.