Legăturile lui Tudor cu societatea secretă a revoluționarilor greci (Filiki Etaireia) au fost mult mai consistente decât se spune. Pentru că în cele din urmă Tudor a fost executat de capii Eteriei, unii istorici au preferat să nu pună în prim-plan colaborarea strânsă dintre români și greci în timpul revoltei anti-otomane din Balcani. Dar documentul de mai jos arată clar că acțiunile lui Tudor au fost coordonate cu cele ale eteriștilor. Ba mai mult, răscoala din Oltenia pare să fi fost doar o diversiune.
„Noi, subsemnații, în virtutea prezentului acord important și a înțelegerii mutuale, mărturisim ceea ce în privința punctelor următoare am stabilit și hotărât:
1. Prin voia lui Dumnezeu și prin pronia cerească, ne-am întrunit și, după o înțelegere deopotrivă de sinceră, am hotărât în unanimitate (deși împotriva răuvoitorilor) să ducem, prin cea mai dârză activitate la îndeplinire planul nostru cel spre obștescul folos, și anume ca prin puterea armelor noastre să ne eliberăm de sub jugul apăsător al barbarilor și să ridicăm semnul biruitor al crucii izbăvitoare, și atunci lumina Mântuitorului va străluci potrivit cu profețiile de veacuri ale profeților săi inspirați de duhul sfânt și cu cuvintele clare ale sfintei Evanghelii.
2. Unindu-ne pentru realizarea fericită a planului nostru greu de înfăptuit, ne-am hotărât să încordăm toate puterile noastre trupești și sufletești și să facem tot ce stă în puterile noastre, pentru atingerea scopului propus și pentru aceasta să ne jertfim nu numai averea, onoarea, armele și tot ce va fi necesar iscusinței unor astfel de întreprinderi, ci și scumpa noastră viață până la ultima picătură de sânge.
Fiecare va fi deci dator, în caz că vreunuia dintre noi i s-ar întâmpla (doamne ferește!) vreo nenorocire, să-i sară numaidecât în ajutor și să contribuie din toată inima să-l scape sau să-l ferească de nenorocire.
3. Pentru a mări numărul nostru și pentru a crea prin acțiuni destoinice o ceată puternică, fiecare dintre noi trebuie să fie volnic a urmări și a ordona, după împrejurări, ceea ce i se pare că ar contribui la binele obștesc al acestui acord întărit cu jurământ, adică să fie autorizat să se prefacă a provoca dezordini, a stârni complicații interne și externe și a se folosi de toată viclenia, care poate duce la atingerea scopului nostru comun.
4. Întrucât acest acord sacru al nostru tinde în fond să ridice strălucirea credinței și este obligator pe toată durata acțiunii noastre până la realizarea desăvârșită a operei începute, noi ne legăm unii față de alții, ca toate hotărârile noastre să nu aibă putere executorie decât dacă au fost luate în urma unei înțelegeri și deliberări comune a tuturor membrilor asociației noastre întruniți în ședință. Nimeni dintre noi nu e îndreptățit a lucra de capul lui, fără știrea și consimțământul tuturor fraților – fără a excepta vreunul – de aceea ne vom întruni în fiecare săptămână și ne vom sfătui așa cum suntem datori s-o facem, iar pe membrii absenți îi vom înștiința și le vom cere asentimentul.
5. Orice avantaj, câștig sau pagubă (doamne ferește!) care ar rezulta din întreprinderea noastră, vor fi împărțite frățește între noi, după cum și între apostoli totul a fost comun. De aceea, nimeni să nu îndrăznească prin vorbe sau prin fapte echivoce semănând zâzanie, a insinua că, de exemplu, românul de baștină nu trebuie să se supună arnăutului, nici arnăutul grecului, grecul sârbului, sârbul macedoneanului, ci toți să lucreze de comun acord și unitar, după cum o cere datoria pe care ne-o impune acordul de față.
6. Nimeni dintre noi să nu cuteze a se abate oricât de puțin de la punctele de mai sus, sau a le călca, căci acela se va expune să fie deferit tribunalelor politice, militare și ecleziastice, amintirea lui va fi ștearsă din lista membrilor națiunii, averea lui va fi confiscată și va fi afurisit să aibă soarta lui Iuda. Dacă cineva va înceta din viață, ceilalți frați vor avea grijă să remită moștenitorilor averea pe care a lăsat-o. Iar dacă nu va lăsa moștenitori, averea lui va reveni societății noastre, în scopul întreprinderii noastre.
7. Pentru păstrarea secretului acestei asociații întărim acordul încheiat prin jurământul pe sfânta cruce și sfânta evanghelie și sub cea mai grea răspundere, căreia îi este supus și acela care a scris acest act, semnăm acest acord în prezența și binecuvântarea prea sfinției sale arhimandritului Veniamin, iar acela care va călca acest jurământ să fie pedepsit de domnul nostru Isus Hristos când va învia a doua oară să judece viii și morții. Pentru deplina încredințare s-a întocmit acest acord în cinci exemplare identice cu semnăturile noastre, ca să aibă tărie pretutindeni și în tot timpul.
1821, București
Theodor [Vladimirescu]
Iordachi [Olimpiotul]
Ioan Farmachi”
După înnăbușirea insurecției, acordul a fost tradus din română în germană și a fost trimis de generalul Schustekh guvernatorului austriac al Transilvaniei, Bánffy György II. Textul de mai sus este traducerea inversă a copiei germane, în limba română.